Iată ce scria Laura Andreșan pe blogul ei, aproape de sfârșitul lunii mai: "…curând o să avem puiul în brațe și aștept cu inima plină de iubire acel moment, iar totul în jur începe să se simtă a sărbătoare cumva. Nu am crezut că în ultimele zile de sarcină o să fiu atât de “zen”, de împăcată și atât de puțin speriată. E drept, am norocul să fiu înconjurată de oameni minunați, de la familie și prieteni la medici excepționali. Noaptea trecută însă, mi-a fost dificil să adorm și am avut ceva timp de reflexie, constatând că am fost o norocoasă pe toată perioada sarcinii. Puiul nostru nu s-a lăsat așteptat, a venit imediat ce l-am chemat, primul trimestru nu a fost (aproape) deloc dificil, al doilea a fost de-a dreptul minunat, iar ultimul un pic greuț- dar nimic de speriat. Când am avut nevoie de medic l-am găsit imediat, analizele au ieșit tot timpul perfect, eu am putut să muncesc până în luna a opta și tot așa. Până și la achiziția căruciorului ne-am împiedicat de “cel potrivit” care să încapă în mașina mică și roșie a lui mami ?"
“O sarcină nu e doar miere și lapte, nu e un tărâm magic, ci este o dimensiune profund biologică, plină de momente minunate dar și de clipe extrem de dificile, zile în care te poți simți un psihic captiv de exemplu într-un corp ce nu-l mai recunoști, momente în care trăiești emoții ce parcă nu mai poți să le conții, și, deși ai vrea, nu poți să explodezi. Ori toate trăirile tale afectează și bebelușul, și tocmai de aceea eu mă consider extrem de norocoasă că am oameni în jurul meu care mă susțin, dar și capacitatea dobândită să mă explorez, analizez și astfel relaxez”.
