Bono, solistul legendar al trupei U2, a dezvăluit în cel mai recent episod al podcastului Ruthie’s Table 4 o parte dureroasă și puțin cunoscută din adolescența sa. După moartea mamei sale, la vârsta de 14 ani, a supraviețuit cu mâncare adusă din avioane și piure de cartofi instant. Deși astăzi are o avere estimată la peste 500 de milioane de lire sterline, începuturile sale nu au fost deloc ușoare.
În discuția cu Ruthie Rogers, Bono, în vârstă de 65 de ani, a povestit cum fratele său mai mare, Norman, angajat la aeroportul din Dublin, aducea acasă resturi de mâncare de la compania aeriană Aer Lingus. Era vorba despre mâncăruri care pentru adolescentul Bono păreau „exotice”: friptură de jambon cu ananas, lasagna sau orez cu mazăre, pe care îl vedea pentru prima dată într-o variantă sărată, nu ca desert.
„Casa noastră era la vreo trei kilometri de pistă, iar fratele meu lucra la Aer Lingus. Îi convinsese să-l lase să aducă acasă surplusul de mâncare. A fost mâncarea copilăriei mele: o conservă de carne, una de fasole și un pachet de piure de cartofi instant”, a spus Bono. „După ce a murit mama, mâncarea a devenit pur și simplu combustibil.”
Moartea mamei sale, Iris Hewton, care a suferit un anevrism în 1974, a lăsat un gol imens în viața sa. „Nu-mi amintesc prea multe despre ea. Nu vorbeam despre mama după ce a murit. Nici măcar nu-i rosteam numele. Trei bărbați într-o casă fără femeie – era multă tensiune în jurul mesei din bucătărie”, a mărturisit cântărețul.
În loc să-și cheltuie banii pe mâncare, Bono îi investea în muzică. „Dădeam toți banii pe discuri, nu pe mâncare. Am cumpărat ‘Hello Hooray’ de Alice Cooper. Muzica era refugiu”, a spus el.
Chiar dacă în prezent este obișnuit cu restaurante rafinate, Bono recunoaște că începuturile sale l-au format și i-au dat un alt fel de apreciere pentru mâncare. A lăudat faptul că, de-a lungul carierei în trupa U2, au avut un manager pasionat de gastronomie, care i-a ajutat să exploreze gusturi și culturi în turneele internaționale.
În același episod, Bono a povestit cum evită să consume alcool înainte de a urca pe scenă: „Am băut doar de două ori înainte de concerte. O dată pentru că am avut o nuntă și altă dată pentru că tata a trebuit să mă adoarmă la Paris, în anii ’90. Vocea mea cere disciplină.”
Ascensiunea sa a început în 1976, când s-a alăturat unei trupe formate din colegi de școală, trupa care avea să devină U2. Cu albume precum Boy, War și The Joshua Tree, trupa a devenit rapid un fenomen global, iar vocea inconfundabilă a lui Bono a devenit simbolul unei generații.
Galerie foto
