Andrada Fiscutean a revenit la Știrile PROFM, după o aventură incredibilă în Statele Unite.
Pentru prima dată, un jurnalist român a fost selectat de universitatea americană de știință Massachusetts Institute of Technology (MIT) printre cei 10 câștigători de elită ai burselor The Knight Science Journalism Program.
Dar hai să aflăm mai multe chiar de la ea.
- Ce a însemnat concret această bursă pentru tine?
În fiecare an, programul Knight Science Journalism aduce în zona Boston 10 jurnaliști de top americani și străini, care își iau 10 luni libere de la muncă pentru a studia la MIT și la Harvard. Am avut colegi care au scris pentru Washington Post, BBC, Scientific American sau New Scientist, iar unul dintre ei a fost nominalizat la Pulizer. O mare parte din cei mai buni jurnaliști de știință și tehnologie din lume au trecut prin acest program.
În perioada petrecută în SUA am avut cursuri, am cunoscut autori de cărți și cercetători, am fost la câteva laboratoare de cercetare și am discutat despre inteligența artificială, schimbări climatice sau neurologie cu unii dintre cei mai mari specialiști din lume.
De fapt, era o probabilitate foarte mare ca o persoană cu care făceai conversație în campus să fie laureat Nobel :)
- Ce te-a impresionat cel mai mult la cultura, educația și viața lor socială?
Spiritul de comunitate. Vecinii se ajută mult între ei, la fel și colegii de serviciu. Înainte să mă întorc în țară, am făcut curățenie în casa în care am locuit. O vecină, profesoară de spaniolă la Harvard, s-a oferit să ajute inclusiv cu căratul pungilor de gunoi :).
- Ce nu ți-a plăcut deloc?
Mâncarea :) Am dus dorul legumelor românești cu gust, am poftit și la mici și la sarmale. La un moment dat, am descoperit un magazin cu produse est-europene de unde am cumpărat zacuscă, deși când eram în țară nu pot să zic că eram fan. În Uniunea Europeană, firmele care produc alimente trebuie să respecte mai multe reguli. Multe E-uri interzise la noi sunt permise în SUA. În plus, firmele americane nu scriu niciodată câtă carne conțin mezelurile, așa cum sunt obligate să facă cele de la noi. Adesea, mâncarea din America e foarte dulce sau foarte sărată--pâinea are gust de cozonac. În plus, porțiile din restaurantele americane sunt destul de mari.
La capitolul realizări culinare, trec salamul de biscuiți, mămăliga, ciorba de fasole și cozonacul, extrem de apreciate de colegii mei străini.
- Ce materii ai studiat? Cum se țineau cursurile acolo, cât de mult diferă stilul de predare?
Eu și colegii am fost sfătuiți să ne alegem între patru și șase cursuri pe semestru. Un curs presupunea cam 3-4 ore pe săptămână și foarte mult studiu individual. Aveam materii pentru care trebuia să citim 300 de pagini de la o săptămână la alta. Universitățile din zona Boston au parteneriate, astfel că studenții, deși sunt admiși la una dintre ele, pot merge la cursuri și la altele. Bursa pe care am primit-o era la MIT, însă în fiecare semestru mi-am ales și materii de la Harvard.
Am avut cursuri de inteligență artificială, impactul social al calculatoarelor, securitate cibernetică și scriere creativă. Pentru că a fost un an în care am vrut să încerc și lucruri noi, în fiecare semestru m-am înscris și la câte un curs fără prea mare legătură cu domeniile pe care scriu. În toamnă am făcut Psihologia Anormalului la Harvard, iar în primăvară Istoria bolilor infecțioase, tot la Harvard--o decizie care s-a dovedit utilă în timpul pandemiei.
Unele cursuri erau ca niște spectacole. Profesorii se străduiau nu doar să prezinte informație de actualitate, ci și să o împacheteze creativ. Profesorul de psihologie, de exemplu, avea un cub de burete în care se afla un microfon. Îl arunca prin sală de fiecare dată când un student avea vreo întrebare sau dorea să spună ceva. Majoritatea profesorilor erau interesați să ajute studentul să rețină cât mai mult și să își formeze un sistem de gândire. Iar materia predată este de actualitate. La cursul de inteligență artificială a venit, printre alții, CEO-ul Boston Dynamics însoțit de mai mulți roboți.
La fiecare început de semestru, MIT și Harvard au o așa-numită „shopping week”. Timp de o săptămână, profesorii țin cursuri demo încercând să le arate studenților cât de interesantă e materia și cât de frumos e predată. În „shopping week”, eu și colegii mei ne duceam la opt până la zece cursuri care ni se păreau interesante, dintre care ne alegeam în jur de cinci.
- Ce lucru ai schimba imediat în educația din România, după experiența din SUA?
Aș schimba două lucruri. Primul ar fi împărțirea uman-real. La multe universități americane, studenții sunt încurajați sau chiar obligați să studieze materii diferite de profilul ales. La MIT, spre exemplu, tinerii care se axează pe matematică, fizică sau chimie se duc și la cursuri de filosofie sau de scris ficțiune, pentru că multe lucruri interesate se întâmplă la intersecția dintre domenii.
A doua schimbare ar fi mai greu de făcut la noi. În Statele Unite, profesorii sunt foarte abordabili. Nu există ideea de a-i deranja cu o întrebare, pentru că nu stau pe un piedestal. Se bucură atunci când studenții au întrebări. Mai mult, dacă nu îi întrebi niciodată nimic și nu le dai mailuri, au senzația că nu îți pasă de materia lor. Am avut profesori care țineau cursuri pentru sute de studenți, dar îi știau pe toți pe nume. Ba mai mult, rețineau din ce oraș vin sau dacă au animale de companie.
- Cea mai memorabilă experiență de acolo… ?
În apropierea orașului Boston se află un loc minunat pentru observarea balenelor și delfinilor, Stellwagen Bank National Marine Sanctuary. E un sanctuar marin protejat care are aproape 2.200 de kilometri pătrați. Am văzut balene cu cocoașă care înotau alături de delfini. Am văzut chiar un pui de balenă care se juca cu mama lui. Balenele cu cocoașă au în jur de 14 metri și cântăresc 30 de tone sau chiar mai mult.
În vacanța de iarnă am fost la New York, unde am văzut, printre altele un avion Concorde și naveta Enterprise a NASA. Tot atunci am ajuns la Washington și la Niagara.
- Știm că ai avut multe cărți de citit în ultimul an. Ce ne recomanzi și nouă? :)
O carte în ton cu ce se întâmplă este Infections and Inequalities: The Modern Plagues de Paul Farmer, care vorbește despre legătura dintre sărăcie și bolile infecțioase. Și acum, cu noul coronavirus, persoanele mai sărace sunt lovite mai puternic decât cele care au resurse financiare, pentru că își permit să meargă la doctor, au o alimentație mai bună, și joburi care se pot face online, la distanță.
Altă carte care mi-a plăcut este The Age of Surveillance Capitalism: The Fight for a Human Future at the New Frontier of Power de Shoshana Zuboff, despre felul în care corporațiile se folosesc de informații pe care le lăsăm pe net pentru a ne prezice comportamentul și a ne influența deciziile politice sau de cumpărare. Datele sunt noul petrol, iar în acest nou tip de economie cedăm drepturi și libertăți.
Mai am o recomandare, o carte care a fost tradusă și la noi, Behave. Biologia ființelor umane în ipostazele lor cele mai bune și cele mai rele de Robert Sapolsky.
- Cu ce gânduri noi ai revenit acasă?
Am fost impresionată de cât de bine am colaborat cu colegii, de felul în care fiecare contribuia la proiectele celorlalți. Există mult respect pentru muncă și, cel puțin în mediul în care am fost, multă susținere din partea tuturor. Atunci când faci ceva, americanii nu îți vor spune: se putea mult mai bine, ce-i mizeria asta? Vor zice, în cel mai rău caz, că e un început bun și vor veni cu întrebări sau cu idei care să îmbunătățească proiectul. Motivarea pozitivă funcționează mai bine decât cea negativă, și poate ar trebui să ne gândim mai mult la asta și noi.
- Ți-ai dori să te muți în SUA în viitor?
America nu e cea pe care o vedem în filme și, luată în detaliu, e foarte diferită de Europa. Dacă vrei să-ți faci o firmă, e probabil o variantă mai bună, pentru că sunt mai puține reguli de respectat iar finanțările sunt mai mari. Pentru un cetățean fără ambiții antreprenoriale, Europa s-ar putea să fie un pariu mai bun tocmai pentru că firmele sunt obligate să respecte mai multe reguli.
La noi în Europa, un angajat are voie să muncească cel mult 48 de ore pe săptămână. În Statele Unite, unde nu există o astfel de regulă, mulți ajung să petreacă la birou 60-70 chiar 80 de ore pe săptămână. În plus, la ei concediul de odihnă este de două săptămâni pe an, cel pentru creșterea copilului e patru săptămâni în cel mai bun caz, iar sindicatele aproape că nu există. În Europa, protecția socială e mai bună, asigurarea medicală mult mai accesibilă, iar alimentele trebuie să respecte reguli stricte.
Pe de altă parte, lipsa regulilor a ajutat America să evolueze rapid. Acolo au apărut Google, Facebook, Apple, Amazon, Microsoft, IBM și altele, în timp ce Europa are mai puține exemple de succes.
Ce îmi propun este să iau ce-i mai bun din cele două lumi: să locuiesc în Europa, dar să colaborez cu publicații din Statele Unite. Bursa m-a ajutat, printre altele, să cunosc oameni la publicații pentru care îmi doresc să scriu.
