Au trecut doi ani de când Adda a terminat tratamentul pentru boala Lyme, dar simptomele nu au dispărut complet, iar artista îi învinovățește pe medicii care au diagnosticat-o prea târziu.
Într-un interviu acordat recent, artista a mărturisit că este nevoită să facă eforturi pentru a ține boala sub control toată viața.
„Tratamente o să fac toată viața, dar mai iau la nevoie doar o plantă, niște vitamine. În funcție de simptome. O să fiu pozitivă toată viața. Nu prea se negativează cazurile cronice. Dacă mă diagnosticau mai devreme, poate aveam șanse. Dar mi le-au luat domnii doctori din România”, a mai spus artista care a luat peste 4.500 de pastile în timpul tratamentului, 31 pe zi.
Cântăreața a continuat șirul declarațiilor, adăugând: „Am comparat analizele de la laboratorul din România cu cele făcute recent în America și sunt identice. Ceea ce mă bucură. Înseamnă că laboratorul nostru e bun. Există mulți oameni care au boala Lyme. Se nasc și mor cu ea și nu știu că au avut-o. Contează mult sistemul imunitar, dar și ce a cules de pe drum. După COVID sau după vaccin, au bubuit cazurile de Lyme”, a mărturisit Adda, potrivit Viva.
Totuși, ea susține că se confruntă tot timpul cu senzația de febră musculară, iar vânătăile cu care se alege foarte ușor îi trec greu: „Mai am amorțeli în picioare. Și dureri foarte mari de oase. Dar mă bucur că nu sunt dependentă momentan de pastile. Pot să gestionez durerile. Fac mișcare. Învăț să înot la 33 de ani.
Corpul meu, din cauza bolii, e mult mai rigid. Zici că ai febră musculară mereu. Și orice mișcare faci și cari, te recuperezi mai greu. Fac vânătăi foarte ușor și trec mai greu. Dar altă variantă nu este, decât să merg înainte. Dar am activitate intensă. Pentru mine, statul înseamnă boală”, a mai spus ea, precizând, de asemenea, că are un regim alimentar foarte strict, din care lipsesc lactatele și glutenul.
Adda, despre boala Lyme
Cântăreața a povestit pentru csid.ro cum a debutat afecțiunea. "Totul a început brusc și furtunos. O reacție alergică gravă, erupții pe tot corpul, edeme, stări de rău, confuzie, dureri renale. Asta s-a întâmplat în 20 octombrie 202o și, de atunci, timp de doi ani și câteva luni, am erupt zilnic. Din octombrie 2020, nu mai știu cum e să fii un om normal. Simptomele s-au tot adăugat: erupții, edeme, răgușeală, diaree, dureri migratoare în tot corpul, atacuri de panică, migrene îngrozitoare însoțite de vomă sau greață, slăbiciune, oboseală cronică, dureri groaznice de oase, amețeală, insomnii, palpitații și oscilații mari de puls: de exemplu, de la 40 sărea la 120 în câteva secunde când stăteam jos și nu făceam efort, ganglioni inflamați, vedere în ceață, vedere periferică redusă, momente în care nu știam unde sunt, cine sunt. Uitam lucruri, articulam greu cuvintele, tinitus permanent.
Era imposibil să mă concentrez la ceva, simțeam că îmi plesnește capul dacă încercam să fac un lego sau un puzzle cu copilul. Dar mă chinuiam să fac, simțeam că trebuie să-mi antrenez creierul, simțeam că mă atrofiez. Nu îmi simțeam fața, piciorul, mâna. Mi-a paralizat piciorul pe ambreiaj. Scăpam obiecte din mână. (...) Nu puteam face deloc efort. Dacă ridicam obiecte mai grele de două-trei kg, îmi tremurau vizibil mușchii", a povestit Adda pentru sursa citată, despre calvarul prin care a trecut.
