Cristian Matei (Mumu) este unul din cei care au supraviețuit incendiului din Colectiv. Mumu a povestit la ProFM clipele în care viața și moartea se luptau pentru întâietate. Au fost nenumărate mărturii din iadul care a fost în Colectiv, însă Mumu abia acum poate vorbi despre acele clipe.
"TAVANUL S-A TRANSFORMAT ÎNTR-UN COVOR DE FLĂCĂRI"
Mumu se simte vinovat pentru că a încercat să-și distreze prietenii. Pe mulți dintre ei i-a pierdut acolo. Are un anumit sentiment de vinovăție, dar se bucură că în acea seară mulți l-au refuzat. Au ales să plece din București, să stea cu copiii, cu familia. "M-am rugat de toți prietenii mei cu vreo 3-4 zile înainte, pe messenger, whats app. Hai cu mine la concert, vă duc la o trupă românească foarte tare, hai să ne distrăm, e vineri seara. Din fericire, nici fratele meu, nici soția, nici prietenii mei cu care mă văd aproape zilnic, nu au putut să vină. Într-un final am reușit să agăț un singur prieten, pe Cătălin. I-am spus că dau eu o bere. I-am spus Teodorei Maftei, care a pierit la Colectiv, că nu o să lipsesc de la concert. Ea mi-a făcut cunoștință cu membrii trupei Goodbye To Gravity".
Mumu și-a amintit perfect clipele de dinainte și din timpul tragediei. Cuvintele sale ard, la fel cum au ars 64 de suflete. La propriu. "Țin minte că eram cu prietenul meu Cătălin, a început concertul, eram lângă scenă și se auzea excelent. I-am zis Cătăline, fă-mi o poză. Tradiționalul Check In. Am acea fotografie pe Facebook, cu mine, cu pumnul strâns și cu berea în mână, plin de entuziasm. Fotografia a fost făcută cu 10-15 minute înainte să se întâmple nenorocirea. După cum știți au fost niște artificii de exterior, montate pe scenă, nu aveau ce căuta acolo. La prima aprindere nu s-a întâmplat nimic. A fost în regulă, așa a început concertul. La jumătatea concertului s-au aprins din nou artificiile. Eu eram în partea dreaptă, între doi stâlpi, chiar în fața scenei. Am văzut cum scânteile mici s-au transformat imediat în flăcări, care au aprins stâlpii. Cineva din trupă a luat o sticlă de bere și a încercat să stingă focul de pe stâlp. Nu a găsit un extinctor, de aceea a folosit sticla de bere."
"S-A FĂCUT O BEZNĂ TOTALĂ, EXACT CA ÎN IAD, AȘA CUM ÎL ȘTIM NOI DIN POVEȘTI ȘI DIN LEGENDE"
Instinctul de jurnalist l-a făcut pe Mumu să ignore că viața sa, în acel moment, era mai importantă decât meseria. Nu avea timp să se gândească la acest lucru. Voia să surprindă realitatea care putea deveni o știre. Doar instinctul de moment i-a salvat viața. "Am văzut că treaba se complica și am scos telefonul din buzunar pentru a filma. Nu m-am gândit în momentul ăla că se va transforma totul într-o tragedie. Lumea din jurul meu nu era panicată, toți se îndreptau spre ieșire. Apoi s-a întâmplat ceva incredibil, tavanul s-a transformat într-un covor de flăcări. Atunci, prietenul meu Cătălin mi-a zis să părăsesc clubul. S-a oprit curentul electric, s-a făcut o beznă totală, exact ca în iad, așa cum îl știm noi din povești și din legende. Când s-a deschis ușa, acea pală de aer a intensificat focul, a ras tot. Cine nu era la pământ a suferit foarte mult. Eu am avut capul afectat grav de tot, până la os. M-am târât și m-am luptat pentru viața mea până aproape de ieșire, pe care o bănuiam, nu o vedeam. Știam că trebuie să merg undeva înainte, deși era întuneric, fum și nu puteam respira. M-am dus din instinct, până când am auzit voci. Cineva m-a tras afară, în exterior și asta a fost."
"VOIAM SĂ PLEC ACASĂ, LA FAMILIE, DAR CINEVA M-A ÎMPINS ÎN AMBULANȚĂ"
Scăpase din club, dar nu știa că moartea se lupta să-i ia viața. Mumu a crezut că totul s-a terminat acolo. Era afară, respira aer curat și nu simțea nimic. Adrenalina îi inundase corpul și pusese stăpânire pe simțurile sale. Evadase din infern, dar era în continuare la poarta lui. Un necunoscut i-a salvat viața. "Cineva voia să mă ducă la ambulanță, dar eu voiam acasă la familie, la copii. Nu judecam în acel moment. Nu simțeam nimic, nicio durere, pentru că dacă aș fi simțit, aș fi acceptat să mă duc la spital. Acel tip mi-a spus că dacă vreau la un taxi, mă conduce el. M-a dus și m-a împins într-o ambulanță. De acolo mi s-a rupt filmul și nu mai știu ce mi s-a întâmplat. Când m-am trezit, eram înconjurat de aparate. Eram în spital la Tel Aviv după aproape o săptămână de la tragedie. Cu adevărat m-am trezit la sfârșitul lunii noiembrie. Am fost în comă indusă aproape o lună de zile."
"SISTEMUL MEDICAL ROMÂNESC MI-A FĂCUT CADOU DOUĂ BACTERII"
A ajuns la un spital din Israel unde doctorii se luptau cu sistemul ucigaș din România, mai precis, cu infecțiile nozocomiale pe care Mumu le-a luat din spitalul Bagdasar Arseni, unde a fost dus imediat după incendiu. Scăpase din incendiu, dar putea să moară din cauza infecțiilor din spital."Sistemul medical românesc mi-a făcut cadou două bacterii. Cu ele am plecat în Israel. Când am ajuns acolo medicii s-au luptat enorm să mă țină în viața din cauza acestor bacterii. Dacă nu erau bacteriile, altfel ar fi decurs recuperarea."
"ÎN MOMENTUL DE FAȚĂ NU MĂ SIMT ÎN SIGURANȚĂ ÎN ROMÂNIA"
La doi ani de la tragedia din Colectiv, Mumu încă se luptă pentru o normalitate. O normalitate pe care încă nu o vede în România. Sistemul s-a schimbat foarte puțin de la tragedie. Suferința este vizibilă pe corp, în suflet, dar și în speranțele sale. Nu va mai fi niciodată la fel. Totuși, speră că România se va însănătoși și că sistemul medical bolnav se va vindeca. "Am avut o perioadă de inactivitate de șase luni, dintre care trei le-am petrecut cu ochii în tavan. Au fost alte trei luni acasă, pe canapea. Simțeam că o iau razna. Mă mâncau degetele să scriu, să fac știri, să fac ceva. Mi s-a schimbat felul de a privi viața de zi cu zi, viața asta banală, cum o văd unii. Îmi pare rău să spun, dar în momentul de față, nu mă simt în siguranță în România. E greu să-ți păstrezi optimisul când vezi ce se întâmplă în România de azi."
"NU SUNT CHIAR ATÂT DE BINE, DAR SPER SĂ STAU DIN NOU LA SOARE PESTE 4-5 ANI"
Mumu mai este nevoit să treacă prin minimum trei intervenții chirurgicale: una la mână și două la urechi. Nu este refăcut complet, și, probabil, nu va fi niciodată. Știe și el acest lucru, dar nu mai poate fi pesimist. Până la urmă pesimiștii sunt niște optimiști cu experiență. Paradoxul este că Mumu visează să stea din nou la soare, ca razele sale să-i mângâie pielea. Cum e să scapi dintr-un incendiu davastator și tu să-ți dorești să stai la soare? Poate sună ciudat, dar vrea o normalitate pe care România încă nu i-o poate oferi. "Nu sunt chiar atât de bine, dar sper să stau din nou la soare peste 4-5 ani. Mi s-a interzis complet contactul cu soarele. În momentul de față mai am de făcut minimum trei intervenții chirurgicale, una la mână și două la urechi."
Pe 30 octombrie 2018 se împlinesc trei ani de la tragedia din Colectiv. Nu trebuie să-i uităm niciodată pe cei care au pierit din cauza unor oameni pentru care viața se rezumă doar la hazard și statistici cinice. Pentru 64 de suflete a fost ultima seară petrecută alături de prieteni...(Interviul cu Cristian Matei a fost realizat în anul 2016)
