Evenimentul va avea loc marți, 19 martie, de la ora 20.00, la Teatrul Național din București și va fi transmis în direct pe Film Now, începând cu ora 19.00, online pe premiilegopo.ro și înregistrat pe Digi 24, în 20 martie, ora 24.00.
Actor de teatru și film, Constantin Dinulescu s-a născut în 1933 în Alexandria și a absolvit Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică din București, în 1955, la clasa profesorului Alexandru Finți. Copilăria și-a petrecut-o la Călărași, unde a devenit pasionat de ceasuri și aeromodelism, câștigând chiar și un premiu național. Înainte de a se înscrie la Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică, Constatin Dinulescu și-a încercat norocul la Arhitectură, unde a fost respins din cauza originii familiei sale, fiind considerată una de chiaburi de către regimul comunist.
În timpul studenției face figurație alături de Ștefan Bănică, iar la finalul facultății este repartizat la Teatrului National "Vasile Alecsandri" din Iași, unde își aduce contribuția alături de alți mari actori ai vremii la strălucirea teatrului românesc. La invitația lui Radu Beligan, director al Teatrului Național, Constantin Dinulescu se mută la București, unde va juca în zeci de spectacole memorabile și unde va începe o carieră de succes în cinematografie.
Printre cele mai importante roluri ale sale în teatru se regăsesc cele din “Anton Pann”, “Despot Vodă”, “Regele Lear”, “Hagi Tudose”, “Platonov”, “Eduard al III-lea” sau “Înșir’te mărgărite”.
Din bogata sa activitate cinematografică amintim: “Străzile au amintiri” (r. Manole Marcus, 1962), “Conspirația” (r. Manole Marcus, 1973), “Un comisar acuză” (r. Sergiu Nicolaescu, 1974), “Actorul și sălbaticii” (r. Manole Marcus, 1975), “Pe aici nu se trece” (r. Doru Năstase, 1975), “Drumul oaselor” (r. Doru Năstase, 1980), “Glissando” (r. Mircea Daneliuc, 1985), “A unsprezecea poruncă” (r. Mircea Daneliuc,1991), “Trenul vieții” / “Train de vie” (r. Radu Mihăileanu, 1998), “Maria” (Călin Peter Netzer, 2003), “Italiencele” (r. Nap Toader, 2004), “Calea Dunării” (r. Sabin Dorohoi, 2013), “Miracolul din Tekir” (r. Ruxandra Zenide, 2015) și “Ana, mon amour” (r. Călin Peter Netzer, 2017).
Constantin Dinulescu a activat ca profesor la Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică din București în anii 1973-1977 și este căsătorit cu actrița Carmen Ionescu.
Premiul special va fi acordat la ediția 2019 a Galei Premiilor Gopo apreciatului maestru de lumini Ion Nica, un profesionist cu o experiență de peste 45 de ani pe platourile de filmare. A colaborat de-a lungul timpului cu directori de imagine renumiți, cum sunt Călin Ghibu, Nicolae Mărgineanu, Marius Panduru și Vivi Drăgan Vasile, numele său regăsindu-se pe genericele a peste 70 de producții românești și străine, din care amintim: “Lumină de iulie” (r. Gheorghe Naghi, 1963), “Dincolo de pod” (r. Mircea Veroiu, 1976), “Râdeți ca-n viață” (r. Andrei Blaier, 1983), “Patul conjugal” (r. Mircea Daneliuc, 1993), “Senatorul melcilor” (r. Mircea Daneliuc, 1995), “Stare de fapt” (r. Stere Gulea, 1996), “Ryna” (r. Ruxandra Zenide, 2005), “Cum mi-am petrecut sfârșitul lumii” (r. Cătălin Mitulescu, 2006), “A fost sau n-a fost?” (r. Corneliu Porumboiu, 2006) sau “Lampa cu căciulă” (r. Radu Jude, 2007).
