Cel mai bine reuşea să vorbească despre Andrei Gheorghe chiar el. Nu se menaja, ştia cine este şi nu se dădea la o parte de la o autocritică. Până la urmă, ăsta e semn de progres. Andrei a fost unul dintre optimiştii care credeau că mentalitatea se va schimba în România, că vom ajunge să trăim mai bine, că o să ajungem să vedem luminiţia de la capătul tunelui, la un moment dat. El nu a mai apucat să o vadă.
Uneori, avea accente de pesimism. Despre pesimişti se spune să sunt optimiştii cu experienţă. Andrei Gheorghe a făcut o radiografie a socieţătii româneşti pornind de la el sau cei ca el care au crezut şi şi-au imaginat că revoluţia din sufletele românilor poate schimba ceva. El a simţit că a făcut parte dintr-o generaţie de sacrificiu.
Sint obosit.
Am fost "generația de sacrificiu" şi am crezut că după un drum lung şi greu o să ajungem într'o poiana cu soare şi flori. Dar nu a fost așa. Drumul nu ducea nicăieri şi într'o zi sătui de foame şi mizerie ne'am revoltat, ne'am ucis conducătorii şi am crezut că după un alt drum lung şi greu o să ajungem la malul unei ape dulci. Apa însă e salcie, terenul mlăștinos şi cei mai nevolnici și netrebnici dintre noi se răsfață în calești scumpe, copiii lor ni se urcă în cap și dansează țonțoroiul iar părinții noștri mor încet de piocianic. Frății fug scîrbiti şi'şi caută fericirea în alte zări.
Speranta a leșinat bătută de jandarmi, Infinitul lucrează la un mall iar eu îmi număr firfireii și mă gândesc dacă'mi ajung de o funie mai sănătoasă. În faţă nu văd nimic decât bezna și întuneric, în jurul nostru doar mizerie și dezmăț și nu mai pot și nu mai am răbdare. Am inima uscată şi'n gură gust de cenușă. Va blestem conducători ai României şi'n pușcărie dacă v'aş bagă pe toți, cu nimenea nu aş greși. Vă blestem cu spitalele, școlile, șoselele, șpăgile, înfumurările și prostia voastră agresivă. Vă blestem să muriți stînd la coadă, să trăiți din salariu și sa va petreceți bătrânețea cu o pensie obișnuită, într'un oraș obișnuit, cu doi copii obezi și beți în sufragerie și cu părinții în întreținere pe veci.
Sînt obosit și drumul nu se mai zărește.
Andrei Gheorghe
