Asta nu întâmpla niciodată când stăteam cu mama. Mama avea grijă ca supa de pui să fie la nașul meu, pastilele să fie luate în ordine și la orele potrivite și coborâtul din pat se făcea doar dacă era absolut necesar. În altă ordine de idei, mama, chiar dacă mă enervai maxim uneori și chiar dacă mi-am dorit să trăiesc ca o pasăre liberă, viața fără tine nu e nici pe departe, MAI BUNĂ.
Sigur, nu doar boala-ți amintește că fiind plecat/a de acasă, ești a nimănui. Mai avem și alte tabieturi care nu existeau pe vremea în care stăteam cu ai mei. Check it out:
