Connect-R, pe numele lui real Ștefan Mihalache, a cucerit topurile muzicale cu piesa ”Vara nu dorm” sau ”Rita” și se bucură de ani de zile de aprecierea fanilor, însă recunoaște că viața lui nu a fost întotdeauna ușoară, fiind nevoit să muncească de la o vârstă fragedă pentru a câștiga bani.
Într-un interviu pentru DOR, Connect-R a vorbit despre greutățile pe care le-a întâmpinat în copilărie, când îi lipseau multe lucruri. Până la vârsta de cinci ani, el a crescut într-o creșă comunistă, de unde părinții îl luau acasă o singură dată pe săptămână.
”Da, așa este. Mama lucra ca femeie de serviciu la Institutul de Mase Plastice Pipera. Dar, în afară de asta, mai avea oricum două joburi. Spăla scări de bloc și mai lucra la o cucoană. Am aflat ulterior că acea cucoană era mama artistului Geambașu. Eu cumva mai toată copilăria mea am purtat hainele lui, ale lui Geambașu’, un copil de boier, să zic așa.
Iar tata era tinichigiu constructor. Lucrau foarte mult amândoi. Țin minte că tata și acum îmi spune: „Băi, maică-ta m-a lăsat pe mine să fac ce e mai greu. Adică eu te duceam acolo, ea doar te lua”. Și când mă duceau acolo era jale, pentru că plângeam și na, știam că urmează să stau acolo șase zile. Nu-i mai vedeam timp de șase zile și tata îmi povestea că pentru a uita, pe drumul de la tramvai și până la creșă, mă ținea pe gâtul lui, că îmi plăcea mie să stau acolo, și de multe ori făceam pipi pe gâtul lui și era iarnă și îngheța pe spate. Și se confunda lichidul de la pipi cu lacrimile lui, că îl durea inima să mă lase acolo, dar nu avea ce să facă.
Și mi s-a părut așa, super deep și super sensibilă toată treaba. Dar cumva, pe de altă parte, eram conștient că nu aveam ce să fac.”, a povestit el, potrivit sursei citate.
Totodată, el și-a amintit și de momentul în care a primit cadou haine de la colegii de la școală, întrucât nu avea bani.
”Nu aveam cum să mă las de școală niciodată, că mă rupea mama cu bătaia. Nu exista așa ceva. În clasa a III-a s-a întâmplat. Veneam mereu cu trening pe mine și de multe ori nu aveam elastic la trening și îmi cădea. Și îl făceam așa, în tot felul, să nu cadă. Teneșii erau mereu… pentru că erau aceiași de la fotbal. Cu ăia cu care mergeam la fotbal mergeam și la școală, pentru că atât era. Se făcea gaură mereu în vârf și îmi luam carton și îl băgam înăuntru ca să nu îmi murdăresc șoseta. Și în clasa a III-a a decis doamna Marin să pună toți părinții bani și să-mi ia o uniformă, adică un pantalon, un sacou, o cămașă și pantofi.”, a recunoscut el, mărturisind că nu i-a fost deloc rușine de această situație: ”M-am simțit super bine. Nu aveam de astea, rușini sau… n-aveam nicio treabă. Îmi plăcea tot timpul să caut prin bănci, găseam tot timpul mere, sandwich-uri. Nu aveam nicio problemă.”
De asemenea, artistul a povestit că înainte de a ajunge să facă muzică, el a lucrat în mai multe locuri.
”M-am angajat tot ca să câștig bani, dar cumva spre a-mi îndeplini visul meu. Am vândut ziare, am împărțit pliante, am lucrat la xerox. Chiar am primit astăzi un mesaj extraordinar, nu mi-a venit să cred, stați să vă arăt. Am primit mesaj de la fratele celui care m-a angajat la xerox. „Salut, mă mai cunoști? Sunt tipul de la Piața Romană care te-a prezentat fratelui meu pentru un job la xerox”.
Toate aceste joburi erau pentru a câștiga bani să mă mai duc la studio să mai fac niște piese. Și în momentul în care mi-am asumat cu totul și am zis „Gata! Stop! Nu mai fac nimic altceva decât muzică, că pierd timpul, a fost momentul în care eram într-o intersecție și o decapotabilă cu doi tineri și cu două gagici s-a oprit. Au luat ceva Libertatea și ProSport de la mine, s-au uitat mai bine și au zis: „Bă! Tu nu ești Connect-R de la R.A.C.L.A?” și zic: „OMG! Ba da!”. „Și n-ai fost aseară la emisiunea de la MTV?”. Zic: „Ba da”. „Și ce faci aici?”, „Păi aici e job-ul meu.” „Aaa! Am înțeles.”
Și în momentul acela (unul din ei) a scos un bax de Cola, de alea la un leu, cele mai mici, reci și face: „Ia și astea”. Erau vreo 30 și ceva de grade afară, era vară și zice: „Dă celofanul ăla de pe tine, frate, că e foarte cald. Hai liniștește-te și bea niște d-astea”.
Galerie foto
Primul meu instinct a fost să zic „Bogdaproste”. În momentul acela am luat ziarele, le-am aruncat într-un canal și am zis: „Gata! Este ultima zi când mai fac altceva în afară de muzică”.
Și deși câștigam treizeci de lei pe zi, asta înseamnă, că nu munceam și duminica, un milion opt sute pe săptămână, m-am dus pe cinci milioane pe lună, m-am angajat la un studio ca inginer de sunet, dar eram paznic în vie, mâncam câți struguri voiam eu, adică trăgeam piese și ziua și noaptea. Lucram ziua pentru clienți și noaptea pentru mine și eram cel mai fericit.”, a mai precizat artistul.
