Cu doar câteva zile înainte să fie desemnată reprezentanta României la Eurovision 2026, Alexandra Căpitănescu a venit în platoul „Seara după 7, cu Fere”, într-un interviu care, văzut azi, pare un making-of sincer al momentului ei de „break”. Gabriel Fereșteanu s-a declarat din start fan și a intrat direct în subiectul fierbinte: presiunea selecției și valul de susținere online care a transformat proiectul într-un nume „de urmărit”.
Alexandra ne-a dezvăluit ce a simțit când a văzut cum se strânge comunitatea din jurul lor: „e ceva nou… să se adune un fan base”. În același timp, a ținut să puncteze un detaliu fără filtre: concurența puternică e, de fapt, o veste bună pentru România – înseamnă interes, miză, „challenge”, iar succesul câștigat „după ce te lupți un pic” se simte altfel.
Unul dintre momentele cele mai personale a venit când Fere i-a amintit de „primul semn” că lucrurile se mișcă: difuzarea la Pro FM, chiar cu o zi-două înainte de intrarea ei la „Vocea României”. Alexandra a vorbit cu emoție despre senzația de „prima dată”, prima piesă lansată, prima difuzare la radio și despre cât de tare te lovește retrospectiva: „mă uit în urmă… evoluția asta ce înseamnă”.
Interviul a prins și partea care i-a cucerit pe mulți: felul în care își construiește prezența scenică. Între rock și opera (da, a recunoscut că simte o legătură acolo), Alexandra a explicat că mișcările ei nu sunt coregrafie învățată, ci reacție: îi „vin” când exersează vocal și, uneori, le fixează ca pe niște repere. Pentru ea, fiecare sunet are o imagine vizuală, iar corpul răspunde instinctiv, exact genul de autenticitate pe care o simți, chiar dacă nu știi să-i pui eticheta.
Când a venit rândul trupei să se prezinte, atmosfera s-a destins total: glume cu „13, 12” ani, ironii despre zvonurile că „suntem toți minori” dar și confirmarea că energia lor e reală, nu ambalaj.
Alexandra a intrat în cursă cu piesa „Choke Me”, descrisă chiar de ea ca „un rock mai agresiv, mai metal, cu influențe pop”. Mesajul piesei este clar: proiectul e viu și nu vrea să rămână blocat într-o singură zonă.
Când a fost întrebată ce se întâmplă dacă, totuși, nu ar ajunge la Eurovision, artista a răspuns: „două-trei zile stăm în pat, plângem, după aia ne trezim și hai la studio”. Și, ca să fie clar că viața merge înainte, a anunțat și concertul de pe 8 martie, la Galați.
Eurovision înseamnă, înainte de toate, un moment de adevăr, Alexandra Căpitănescu tocmai a arătat că știe să-l țină în mână. În studio, Fere vorbea despre Viena ca despre o destinație deja bifată și îi urmărea fiecare mișcare ca pe un indiciu că „se întâmplă”. Azi, când verdictul e deja dat, optimismul lui nu mai pare exagerare, ci intuiție.
