DJ-ii ProFM și-au amintit prima zi de școală. Avem și fotografii de colectie din arhiva personală

Au trecut anii și peste DJ-ii ProFM, dar își aduc aminte cu plăcere de prima lor zi de școală.

I-am provocat la povești și amintiri, iar ei au fost generoși , mai ales că mulți și-au amintit cu acuratețe cum a fost pe 15 septembrie, acum ceva ani. Fotografiile din prima zi de școală nu prea  le arăți la toată lumea pentru că ți-e rușine de cum arătai. La fel se întâmplă și cu cea din buletin, prima pe care ai avut-o la 14 ani. Totuși, DJ-ii ProFM au scotocit prin arhivele personale și s-au riscat să ni le ofere. Le-am promis că n-o să râdă nimeni de ei. Așadar, să le dăm cuvântul.

George Vintilă

"Am avut îndrumători buni. Marius, fratele meu,  era cu 2 ani mai mare și în clasă la mama deja, iar  tata prof și el. Dar asta nu mi-a mărit pofta de școală nicicum. Pofta ce vine învățând m-a ocolit, a trebuit să trag un pic de mine, pe ai mei îi cam știa tot orașul, iar fratele meu era premiant, o bună sursă de inspirație. Chiar și cu un început mai greoi, cred că m-am descurcat cât de cât..." :)

Nico de la radio

Prima zi de școală a fost cea mai frumoasă zi din viața mea.. Glumesc! A fost horror! Mama mi-a pregătit o ținută all pink pe care am refuzat s-o port și pentru ca n-a reușit să ajungă la niciun deal de bun simț  cu mine, am ajuns să mă îmbrac în hainele de joacă pe care le-am accesorizat cu o agrafă plină de fluturași, de care eram obsedată (am găsit-o într-o pungă cu pufuleți). În curtea școlii era plin de copii împopoțonați și părinti emoționați. Eu n-am fost deloc impresionată, motiv pentru care m-am așezat în prima bancă și am plâns după mama vreo două ore. Poza asta rămâne în analele istoriei ca fiind o eroare de organizare tipică unei săgetătoare care face ce vrea ea și ajunge să spunămereu, "mama, aveai dreptate!". Acum am 29 de ani, nu mai port agrafe, cu rozul am rămas certată și în continuare debutez orice eveniment important din viata mea, în teniși.”

Ramon Cotizo

Era 15 septembrie, una mie nousute șaptezeci și nouă! Copilul de 6 ani pleca echipat ca un CFR-ist, (pe vremea aceea uniforma școlară presupunea și celebra șepcuță gen impiegat), să  descopere tainele învățatului. Evident, a dat-o în bară chiar din prima zi! Nu avea stare în bancă, se plictisea repede și până la finalul celor 4 ore reușise să caftească sau să se certe cu jumătate de clasă!:) Așa ca prima zi de școală era să fie și ultima!:) 

Mădălina Vintilă

Prima zi de școală.. Să dau un mic refresh :) Îmi amintesc că am stat puțin în curtea școlii la serbarea începutului de an școlar și apoi am urcat în sală, alături de doamna învățătoare pe care din obișnuință o strigam cu toții "doamna educatoareee":) Clasicul "Buuuna ziuuuua" și am luat loc în bancă. Acolo mă așteptau un abecedar frumos colorat și un măr ( De ce un măr? Nici azi n-am idee :) ) Multe emoții, colegi noi si eu, un pui de om, uitându-mă insistent după mama... unde e mama? A, e în spate..hai că o să fie bine :)! Eram tare vorbăreață încă de mica, dar știu că în prima zi de școală am fost foarte liniștita și tăcută, așteptând să mergem odată acasă :) Până m-am adaptat și am recuperat, vorbind și când trebuie și când nu :)

Nono Semen

Învățătoarea m-a pus în bancă alături de cea mai drăguță  fată din clasă. Îmi aduc aminte că toată dimineața am întrebat-o cum o cheamă. Îmi tot repeta și eu, de emoții cred, uitam mereu. Avea și un nume pe care nu-l mai auzisem niciodată până atunci. Era ceva cu totul nou, ca tot ce mi se întâmpla în ziua aceea însorită de 15 septembrie. Și azi mai vorbesc pe Facebook cu prima mea colega de banca: Horiana.:) Și  acum încă țin minte numele tuturor colegilor din clasa 1.

GreeG

Am fost cu tata în prima zi de școală. Tăuca-meu, profesor de latină, sever până în mîduva oaselor, cu ochii pe mine cât cepele, să mă port frumos, să nu mă împiedic să cad să îmi rup uniforma sau alte cele, să stau frumos în bancă etc. Eu, mic-mic, dar în spate cu cel mai mare ghiozdan din școală. Parcă aveam o ladă de zestre în spate, nu ghiozdan. În schimb eu, mândru până la Dumnezeu de șapcă (ce facea parte din uniformă). Mă făcea să mă simt comandant de pluton, general, căpitan de nava...Tata, cu ochii pe mine. Eu, pe lângă faptul că eram timid din fire și pe vremurile alea, puțin împiedicat, îi vine mamei o idee să îmi pună la pachet pentru prima zi, un ciorchine de struguri mai mare decât ghiozdanul cu pricina. Ăsta micu, Greeg, ce crezi că face, trage o boabă din ciorchine, iar acesta se împrăștie în toată clasa în zeci de boabe. Tata cu ochii pe mine, toata clasa și ea cu ochii pe mine, eu, cu capul în pământ, gîndindu-mă ce ceartă îmi iau acasă.

ONUC

Prima zi de școală a fost un chin! Am plâns și nu voiam nici în ruptul capului să rămân la școală fără mama! Așa că am decis să chiulesc și am fugit acasă după o oră, școala fiind aproape de casă. Când m-au văzut ai mei că am chiulit în prima zi, s-au prins că voi fi premiant! :-))  Din păcate, metoda asta nu a mai putut fi aplicată și în zilele urmatoare, așa că m-am obișnuit cu ideea că .. orice vacanță are un sfărșit !

Florin Goldic

Nu-mi aduc aminte dacă am plâns sau nu în prima zi de şcoală. Ştiu că eram foarte încântat că stăteam în bancă lângă o fată drăguţă iar învăţătoarea era foarte tânăra şi frumoasă. Cred că avea doar 20 şi un pic de ani pe atunci. Şi mă fascina şi agitaţia, vânzoleala de la şcoală. Cred că am mers şi cu flori, nu mai ştiu exact.